Deci mi s-a intamplat si nu o data: cu toate ca aveam ceasul la mana, tot la telefon ma uitam cat e ceasul, chiar daca trebuia sa imi intorc pe dos geanta, in cautarea lui. Nu pot, sincer, sa imi explic de ce, mai ales ca, dupa ani la rand de purtat ceas, imi dezvoltasem un tic, sa ma uit la mana stanga in cautarea timpului, chiar si cand nu il aveam (ceasul, zic).
Dat fiind acest lucru, trebuia sa apara ceva care sa compenseze „indiferenta” cu care imi tratam ceasul. Iar acest ceva este, evident, tot un ceas, insa unul ceva mai blazat decat cel care imi infasoara in prezent incheietura.
Mai exact, este cu ceas care comunica prin bluetooth cu telefonul mobil, si care in acest fel indeplineste si functia de „show caller ID”. Nu doar atat, dar te anunta si cand ai primit un mesaj.
Intr-un fel, ceasul asta imi aduce aminte de pagere, cu diferenta e ca elese poarta la brau, nu la mana.
Doamne, cum evolueaza tehnologia asta! :))
*Junior
via ThinkGeek
