Google - The Movie

Vorbeam cu trenderiţa Cristiana pe Facebook şi deodată mi-a pus pistolul la tâmplă, obligându-mă sa vă zic despre ideea mea despre un posibil film cu tema Google.

Am văzut că au apărut şi în ziare discuţii despre un posibil film Google. Nu ştiu dacă se vrea documentar sau ceva, însă eu de ceva timp (cam un an de zile) am o idee pentru un film despre un băiat prodigy (adică luminat, geniu) pe care îl cheamă...Google. Hai să vă dau o mostra.

Filmul începe cu o transfocare lentă de tot către personajul nostru principal, care stă desigur în faţa calculatorului. Pe fundal se aude vocea lui:

Prima oară când am pus mână pe un computer, a fost la vârsta de 3 ani. Familia mea nu era bogată, însă într-o zi, am avut câţiva musafiri, iar unul din ei avea un aparat interesant căruia nu i-am dat importanţă. Era un computer, un computer cu jocuri pe televizor. A fost prima mea noapte albă.

Cu timpul, tehnologia a evoluat iar eu am ţinut pasul cu ea. Cum apărea ceva nou, mă interesam imediat despre acesta şi învăţam. HTML-ul a fost foarte amuzant însă peste un timp am descoperit un alt lucru ce avea să mă schimbe pentru totdeauna. Internetul. Pagini peste pagini, locuri noi de vizitat, crescând zi de zi cu câteva sute sau mii, informaţii preţioase, un adevarat Rai informatic.

Am descoperit că pot sa memorez toate informaţiile de pe acest internet. Serios, întreabă-mă despre un lucru şi ţi-l descriu, ba chiar îţi înşir website-urile în care poti găsi această informaţie. Ah, am uitat să mă prezint. Numele meu este...Google.

Desigur nu mă numesc de-adevăratelea "Google", ci doar aşa îmi spun prietenii. Da, am şi prieteni. Ce, credeaţi că din 500 de milioane de utilizatori Facebook nu am şi eu macar câteva zeci de prieteni din ei?

Şi aşa mai departe. Cred ca s-ar potrivi să fie un film mai de Palm d'Or decat de Hollywood, însă se poate transforma această idee în orice fel ai vrea. Ideea de bază este să existe copilul ăsta geniu, care creşte fix în epoca pc-ului şi care învaţî la maxim fiecare informaţie. Ar fi un geek la maxim dar şi un băiat isteţ. Pus în situaţiile practice el s-ar opri şi noi am vedea un şir de gânduri vizualizate aşa, ştiinţific şi în maniera de căutare prin informaţii şi pe pagini iar Google al nostru ar ştii apoi imediat ce să facă.

De exemplu, îl văd în postura de a repara maşina unei fete oprite pe marginea drumului. Brusc îi vin în minte articolele de pe google şi wikipedia şi s-ar apuca de reparat. Apoi văd situaţia medierii unui conflict întru-un restaurant, brusc, în memorie îi apar mai multe amintiri cu pagini ce au titlul "medierea conflictului", "tehnici psihologice de...". Ba chiar şi la lupte ar fi bun. Totul s-ar baza pe ceea ce a învăţat el din internetul ăsta, un caz ideal de utilitate a internetului.

Ideea mi-a venit din propria mea dorinţă de a fi aşa. Băiatul ala de 3 ani sunt eu, nu aveam 3 ani când s-a intamplat ce am zis mai sus cu noaptea albă, dar s-a intamplat la 5-6 ani. Se putea întâmpla şi la 3, dar nu venise musafirul. Apoi am dat de pc-urile vechi, HC-uri, pe care le învăţam la Clubul Elevilor din Constanţa. Apoi mai multe. Nu m-aş compara deloc cu Google din poveste, căci n-am memoria atât de bună sau atenţia prea bine funcţională, dar măcar pot sa mi-l imaginez pe Google. Chiar şi aşa, nu mă las de exploratul de informaţii şi poate ajung şi eu măcar un MSN Search.

Posterul e facut de mine, originalul luat de aici. Mi se pare o poză excelentă pt un asemenea film. Un geek simplu în pijamale, care devine un geniu recunoscut ba chiar poate prea bun pentru ca să fie inţeles de majoritate.